m_ntuia. 25 C[ ce-i folose\te omului dac[ va c_\tiga lumeaΓÇÖntreag[, dar pe sine se va pierde sau se va p[gubi? 26 C[ tot cel ce se va ru\ina de Mine \i de cuvintele Mele, de acela \i Fiul Omului Se va ru\ina c_nd va veni ]ntru slava Sa \i a Tat[lui \i a sfin@ilor ]ngeri. 27 Dar cu adev[rat v[ spun Eu vou[: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea p_n[ ce nu vor vedea ]mp[r[@ia lui Dumnezeu!ΓÇ¥
28 Iar la vreo opt zile dup[ cuvintele acestea i-a luat pe Petru \i pe Ioan \i pe Iacob \i SΓÇÖa suit ]n munte ca s[ Se roage. 29 |i a fost c[ pe c_nd Se ruga, ]nf[@i\area fe@ei Sale a devenit alta \i ]mbr[c[mintea Lui alb[, str[lucind. 30 |i iat[, doi b[rba@i vorbeau cu El; ace\tia erau Moise \i Ilie 31 care, ar[t_ndu-se ]ntru slav[, vorbeau despre sf_r\itul S[u pe care avea s[-l ]mplineasc[ ]n Ierusalim. 32 Iar Petru \i cei ]mpreun[ cu El erau ]ngreuia@i de somn; \i c_nd sΓÇÖau de\teptat, I-au v[zut slava \i pe cei doi b[rba@i st_nd cu Elb. 33 |i a fost c[ pe c_nd ace\tia se desp[r@eau de El, Petru I-a zis lui Iisus: ΓÇ₧}nv[@[torule, bine ne este s[ fim aici; s[ facem trei colibe: #ie una, lui Moise una \i una lui IlieΓÇ¥; ΓÇö el ne\tiind ce spune. 34 |i pe c_nd vorbea el acestea, sΓÇÖa f[cut un nor \i i-a umbrit; \i sΓÇÖau ]nsp[im_ntat c_nd au intrat ]n nor. 35 |i glas sΓÇÖa f[cut din nor, zic_nd: ΓÇ₧Acesta este Fiul Meu Cel iubit, de El s[ asculta@i!ΓÇ¥ 36 |i c_nd glasul a trecut, Iisus SΓÇÖa aflat singur. |i ei au t[cut; \i ]n acele zile nΓÇÖau spus nim[nui nimic din cele ce v[zuser[.
37 |i a fost c[ ]n ziua urm[toare, c_nd sΓÇÖau cobor_t din munte, L-a ]nt_mpinat mul@ime mult[. 38 |i iat[ c[ un b[rbat din mul@ime a strigat, zic_nd: ΓÇ₧}nv[@[torule, rogu-m[ #ie, caut[ spre fiul meu, c[ numai pe el ]l am; 39 \i iat[ c[ un duh necurat ]l apuc[ \i deodat[ r[cne\te \i-l zguduie cu spume \i cu
